Australia este în top 3 mai mereu când se creează un clasament al țărilor cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. Țara unde se câștigă cel mai mult, leafa minimă ajungând la aproape 10 dolari pe oră și țara care investește tot mai mult în „soccer-ul” european. Aici a ajuns și un fotbalist român. Lucian Goian are o lună de când a semnat cu Perth Glory, formația ce a terminat pe locul 5 în sezonul regulat.
Fostul fundaș al lui Dinamo, Astra sau CFR Cluj a devenit un „globtrotter”. Totul a început în 2012, când a ajuns în China, pentru ca apoi să joace, în 2016, în India, iar acum, la 13.000 de kilometri de casă, pe coasta de vest a Australiei. Spune în glumă că mai are de bifat cele două Americi și a jucat peste tot în lume.
După ce și-a povestit în ProSport experiența experiență din India, Lucian Goian revine cu o altă poveste, cea a „țării cangurilor”. Vorbește despre relaxarea unui popor cu nivel de trai doar visat de alții, despre cum și-a impresionat colegii cu micii românești, despre spectacolul oferit spectatorilor la meciurile de fotbal și despre cum Statul oferă toate condițiile, din bani publici, pentru echipele profesioniste.
O poveste despre o lume altfel și despre o viziune diferită a fotbalului.
„Micii mei s-au mâncat ca pâinea caldă”
Lucian, cum e în Australia? Bine, îmi place foarte mult. M-am acomodat foarte bine. Oamenii, aici, nu au niciun stres, nicio grijă. Toți au grijă de jucători să nu le lipsească nimic, respectă jucătorii. Colegii mei ies mereu la bere, la grătare. Eram doar de patru zile la echipă și m-au chemat la ei acasă. Am primit un apartament, mașină, condițiile sunt foarte bune. Mergem la costum când jucăm acasă. Lucrurile sunt făcute profesionist. Îmi lipsește doar familia, în rest nimic.
Am văzut pe internet că le-ai făcut mici la grătar colegilor… La aceste ieșiri fiecare vine cu ceva, nimeni nu vine cu mâna goală și le-am promis prima dată că o să le aduc mici. Am cunoscut niște români pe aici și unul are un magazin și mi-a dat niște carne de mici. Crede-mă că s-au mâncat ca pâinea caldă. Ei mănâncă burgeri, altceva.
„În trafic e o plăcere”
Cum e privit fotbalul în Australia? Vine lume multă la meciuri, se fac tot felul de show-uri, concursuri, cam cum se întâmplă și în America. În afara stadionului se organizează concursuri pentru copii, care trag șuturi la poartă, se mănâncă burgeri. La pauza meciurilor se organizează de asemenea concursuri pentru spectatori. Și stadioanele sunt noi, lumea este civilizată. Chiar îmi place.
Meciuri eliminatorii, după sistemul regulat
Care sunt diferențele de cultură pe care le-ai observat? Lumea nu are nicio grijă aici. Oamenii sunt relaxați, sunt cu toții prietenoși, toți par fericiți. Nivelul de trai este foarte ridicat. În trafic e o plăcere. Chiar mă gândeam că n-am claxonat o dată într-o lună. Nu ai de ce. Orașul este foarte frumos, sunt parcuri imense, ai ocean, ai lac, verdeață peste tot. Iarba din parcuri este mai bună decât pe unele stadioane din Liga 1.
S-a terminat sezonul regulat. Care e sistemul? Sistemul este mai diferit față de cum e în Europa. S-a terminat sezonul regulat și acum se joacă sistem eliminatoriu. Primele două echipe sunt calificate în semifinale, iar următoarele patru merg în sferturi. Noi am bătut în sferturi cu 2-0 Melbourne City, echipa lui Cahil și vom juca cu echipa de pe primul loc, cu Sydney. Jucăm un singur meci, în deplasare, dacă învingem mergem în finală, iar dacă pierdem se termină campionatul pentru noi.
Cât vei rămâne? Eu am contract doar până la finalul campionatului, dar m-au mai contactat echipe de aici, iar dacă nu voi rămâne, cel mai probabil mă voi întoarce în India.
„Rar sunt meciuri de 0-0”
În comparație cu fotbalul ce se joacă în India, sunt mari diferențe? Nu sunt mari diferențe, dar aici se joacă mai deschis, cu multe ocazii la fiecare meci. Rar sunt meciuri de 0-0. Nu este atât de tacticizat fotbalul. Este un nivel bun. Sunt mulți străini buni, chiar avem un mijlocaș spaniol foarte bun, Diego Castro. Tot jocul nostru este în jurul lui. Este număr zece, dar și marchează des, pasează foarte bine, e foarte bun, a jucat și în Primera Division.
Sunt mai bogate echipele decât in India? Au între 3 și 10 milioane de dolari buget. Nu îți lipsește nimic ca jucător. Nu trebuie să ceri nimic, pentru că ți se oferă totul. Sunt niște baze de antrenament foarte moderne, făcute din bani de la guvern. Cluburile au investit foarte puțin, undeva la 5-10 la sută.
Ești un globtrotter. Ai jucat deja pe trei continente… Da (râde), chiar vorbeam cu un prieten și râdeam că mai trebuie să joc în America de Sud și în America de Nord și le-am bifat pe toate.
Îti pare rău ca n-ai plecat mai repede în aceste campionate? Eu sunt un om credincios și îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a luminat să iau cele mai bune decizii, alături de familia mea. M-am simțit bine peste tot pe unde am fost. Așa mi-a fost firul în viață și Divinitatea a făcut să fie ce a fost mai bine pentru noi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER